rhizoctonie
Regardez d'autres dictionnaires:
rhizoctone — [ rizɔktɔn; rizokton ] n. m. • 1839; de rhizo et gr. kteinein « tuer » ♦ Bot. Champignon parasite qui détruit les racines de diverses plantes (asperge, luzerne, sainfoin, trèfle). On dit aussi RHIZOCTONIE … Encyclopédie Universelle
rizoctonie — RIZOCTÓNIE s.f. (bot.) Ciupercă microscopică de pe rădăcinile unor plante. [gen. iei. / < fr. rhizoctonie, cf. gr. rhiza – rădăcină, kteino – a ucide]. Trimis de LauraGellner, 24.08.2005. Sursa: DN RIZOCTONÍE s. f. ciupercă microscopică din… … Dicționar Român
rhizo- — ♦ Élément, du gr. rhiza « racine ». rhizo , rhize éléments, du gr. rhiza, racine . ⇒RHIZ(O) , (RHIZ , RHIZO )élém. formant I. Élém. empr. au gr. ( ) , de « racine », entrant dans la constr. de termes sav. dans lesquels il désigne l organe végétal … Encyclopédie Universelle
rhiz- — ⇒RHIZ(O) , (RHIZ , RHIZO )élém. formant I. Élém. empr. au gr. ( ) , de « racine », entrant dans la constr. de termes sav. dans lesquels il désigne l organe végétal (v. racine I A) ou l élément anatomique (v. racine II A 1); le 2e élém. est gén.… … Encyclopédie Universelle